Doar o alta seara :(

E seara , in sufletul meu tasnesc fire tremuratoare de tristete.De jur imprejur licaritul umbrelor negre, jucause si neastamparate imi strecoara in suflet zimtii de gheata ai luceafarului de seara . Sfioase si rare , scanteiele lui indraznesc sa patrunda in camera amintirilor incuiata cu lacatul a mi de lacrimi .Sunt stropi fierbinti ce n-au mai avut loc in scorbura lor , macinata de atata tristete .Pare  iesit la iveala pentru a posomora toate figurile celor care nu au cunoscut durerea .

Dar nu , ele au avut grija sa planga numai sufletul meu , sa planga in tacerea de mormant a noptii numai pentru mine

Singuratate

Dimineata , iarba , flori marunte , greieri , cer , soare. O singuratate perfecta si fericita ca rasul unui obraz de copil adormit.
Un loc unde nu te puteai intalni decat cu tine , in ziua celei mai curate singuratati , inima imi batea greu in aurul topit al veri . Eram singura cu inima gata sa imi sara din piept parca aducea pe buze intaile resturi ale luni culese din roua.
Inceputul unui cantec ... Ce nu il voi uita niciodata ....
Inceputul unei iubiri....
Era ceasul ce porunceste gandurilor sa vorbeasca precum parfumul unei flori in miez de noapte . Unele crengi erau atat de dese si de lungi incat incoltisera gandul ca te-as mai putea vedea vreodata .
Mainile acelea ce mi-au alinat suferintele atat de mult timp acum nu mai sunt langa mine , sunt captive undeva .Lasandu-mi capul descoperit in bataia vantului , ceea ce imi aducea sufletul inapoi spre noi .
Cadeau stele . Cadeau flori . Cadeau lacrimile acestei fantome de parfum .
Era o floare inflorita in gradina sfanta a vieti devenind apoi un suflet mort ....

Visez ...

Visez cu ochii deschisi atintiti undeva in viitor , spre un loc necunoscut , spre un soare stralucitor , spre o lume imaginara.
Aceste vise imi aduna in fata ochilor inpaienzeniti de lacrimi , chipul lui pentru ca apoi sa mi-l rapeasca pierzandu-l undeva departe , departe in undele rotitoare ale amintirilor.
Il caut mereu , dar intotdeauna mi-e imposibil sa il gasesc.Se ascunde dupa un copac batran , se ascunde de lumea inundata de frumusete , de privirile mele indrasnete si copilaresti.De ce se pierde in aceste lucruri fara de seaman ale tineretii , zburand in nestire pe potirul de aur al fiecarei flori .Se destrama usor dar il regasesc lovindu-se de fiecare petala de vant, leganandu-se la fiecare strapungere a razelor de soare tomnatic.

Uitata ....:(

In suflet mi-a ramas o amintire .O farama suava de adevar ce da sens intregi mele trairi .Sub bolta ei , tesuta din intamplari , regrete si suspine , imi aplec capul spre a-mi revedea prin aburii uitari , prin ani ce au sters ultimele pete de iubire , acel prag inalt de care o data m-am poticnit .Am ramas acolo speriata cautand o poarta spre copilarie , spre lumea negraitoare a florilor , spre lumea inteleapta a vietatilor .Dar nimeni nu m-a ajutat . Portile reci au ramas intotdeauna inchise spre a-mi trezi in suflet un sentiment de ura si singuratate . El a pasit mai departe ,peste pragul necrutator , peste zidul temeinic al despartirii. Si-a intors capul fulgerandu-ma cu ultimul sau zambet . Eu am ramas acolo privind tineri fericiti ce pluteau ca niste fluturi doborand orice piedica in calea lor . Statornica langa pragul inalt m-am prefacut intr-un arbore tanar , prin care curgea un sange fierbinte , prin frunzele caruia misunau mii de lacrimi amare . Mi-am facut prieteni florile campului ce isi inghesuiau in buchetele frumusetea , ce isi raspandeau mirosurile vi peste frunzele mele moarte . Acolo l-am asteptat ani de-a randul , amortita de durere si de lacrimi .
In fiecare primavara ii impleteam din florile sufletului meu cununi gingase pe care i le asezam la picioare.
Am crezut in adevar si in iubirea lui , am sperat ca intr-o zi se va intoarce cerandu-mi iertare ca m-a lasat singura la marginea mai multor drumuri.Am visat ca vantul il va intoarce din drum , lovindu-l usor cu palele sale limpezi si ca florile lacrimilor mele il vor indupleca , regasindu-ne in iubirea uitata ce ne va lega mai mult . Ce ne va unii pentru totdeauna .

Scurta povestioara :-<

Totul a inceput intr-o zi ploioasa de Septembrie , cand credea ca a pierdut tot si ca nu mai avea pentru ce traii... Mergand pe strada admirand viata scurta dar pretioasa a stropilor de ploaie ... Dorindu-si si mai mult sa moara ... Aducandu-si aminte de de durerea provocata de plecarea lui , durerea a o mie de cutite ce ii strapungeau inima . De durere ea se prabusi in genunchi plangand de dor ... Plangand regretele , plangand amintirile ce o urmareau precum o umbra de care nu avea parca sa mai scape...Intalni un tanar ... pierdut si el parca ... in aceasi lume devastata de iubire .

Tacuti ... cu ochii inlacrimati se priveau deja de un timp....De parca s-ar intelege atat de bine ca nu ar avea nevoie de cuvinte pentru a exprima ce simt ....