vineri

Luna ....



     Lacrimi . Uitare . Tacere . Imi ridic pleoapele pentru a privi orizontul nedefinit al sufletului meu . Singura ma straduiesc sa ating cu varful degetelor razele mladioase si subtiri ale lunii. Sunt atat de aproape si totusi ... Atat de departe .
     Aluneca usor in aerul ingemanat de culori si miresme ,  prelingandu-se in unduirea lacrimilor ce tremurau pe obraz pana in adancul sufletului ...
   Singura ea e fericita si isi imprastie in nestire licaririle fierbinti peste lumea intreaga ...

Eu....


     Hoinaresc pustie in parcul gol si fara grai , lacrimile imi spala obraji inrositi de atata durere ce parca nu mai vrea sa plece , s-a instalat in sufletul meu definitiv . Am inceput sa ma satur de suferinta grea din sufletul meu ce de fiecare data se hraneste cu lacrimi sarate devenind si mai puternica , distrugandu-ma pe dinauntru , lasandu-mi sufletul ca o ruina a unei cetati dupa razboiul aprig a doua popoare .
    O masca a ceea ce o data am fost... Atat doar o bucata de plastic uitata intr-un colt pustiu de vreo printesa hotarata ca la balul de anul viitor sa fie costumata altfel , pentru a uimi pana si oglinda .
    O farama din trecut sau poate un puzzle invechit de vreme , nedescoperit in intregime nici chiar de cele mai mari genii ale lumii. O cifra ce poate o data descoperita rezolva ecuatia vieti ....
                                    Asta sunt ....Eu 

luni

Lacrimi


       Lacrima uitari se prelinge usor in universul nedescoperit al sufletului meu ....
       Lacrima taceri imi dezleaga firele incurcate ale gandului....
       Lacrima asteptari imi improspateaza cu flori suave de trandafiri , cu o mireasma de paradis si ciripit de pasarele ...
                    Lacrimi...Uitare...Tacere...Asteptare ...
         Pentru ce atatea ganduri ? Pentru ce atata teama ?
        Toate numai pentru ca vedem lumea altfel , pentru ca vrem altceva , pentru ca vrem iubire sincera , fericire si viitor unic .
Si eu sunt tanara ...Si eu am lacrimi ...Si eu vreau sa mai uit cate ceva ...Si eu tac...Si eu astept ...Si eu ....Dar pana cand?

miercuri

Doar o alta seara :(

E seara , in sufletul meu tasnesc fire tremuratoare de tristete.De jur imprejur licaritul umbrelor negre, jucause si neastamparate imi strecoara in suflet zimtii de gheata ai luceafarului de seara . Sfioase si rare , scanteiele lui indraznesc sa patrunda in camera amintirilor incuiata cu lacatul a mi de lacrimi .Sunt stropi fierbinti ce n-au mai avut loc in scorbura lor , macinata de atata tristete .Pare  iesit la iveala pentru a posomora toate figurile celor care nu au cunoscut durerea .
Dar nu , ele au avut grija sa planga numai sufletul meu , sa planga in tacerea de mormant a noptii numai pentru mine

luni

Singuratate

Dimineata , iarba , flori marunte , greieri , cer , soare. O singuratate perfecta si fericita ca rasul unui obraz de copil adormit.
Un loc unde nu te puteai intalni decat cu tine , in ziua celei mai curate singuratati , inima imi batea greu in aurul topit al veri . Eram singura cu inima gata sa imi sara din piept parca aducea pe buze intaile resturi ale luni culese din roua.
Inceputul unui cantec ... Ce nu il voi uita niciodata ....
Inceputul unei iubiri....
Era ceasul ce porunceste gandurilor sa vorbeasca precum parfumul unei flori in miez de noapte . Unele crengi erau atat de dese si de lungi incat incoltisera gandul ca te-as mai putea vedea vreodata .
Mainile acelea ce mi-au alinat suferintele atat de mult timp acum nu mai sunt langa mine , sunt captive undeva .Lasandu-mi capul descoperit in bataia vantului , ceea ce imi aducea sufletul inapoi spre noi .
Cadeau stele . Cadeau flori . Cadeau lacrimile acestei fantome de parfum .
Era o floare inflorita in gradina sfanta a vieti devenind apoi un suflet mort ....