in mintea unui monstru

Desi se preconiza a fi o idila ca oricare alta , ceva parea diferit . Gandindu-ma la corpul lui pe care il doream atat de mult , din nu stiu ce motiv ce-i drept .Parca ii auzeam vocea cristalina ce spunea  ca ma doreste...Pe mine un monstru !! Ce era cu baiatul acesta , din toate fetele de pe pamant el era indragostit de mine .Simtindu-ma fericita pentru o secunda.Dar bineinteles ca am realizat ca era doar in imaginatia mea , lucru care ma facut sa ma lupt si mai tare cu sentimentele mele .De ce aveam nevoie ca el sa ma placa ? De ce il doream atat de mult ? Ce erau aceste sentimente ?
 Pentru moment nu am facut decat sa stau in liniste , doar eu si monstrul din mine care astepta si cea mai mica ocazie de a iesii la iveala ....
Am asteptat in fata intrari in parc , in masina , aparitia lui , dar fara succes de data asta...Brusc m-a cuprins un sentiment ciudat de gelozie , monstrul din mine radea , am reusit sa imi pastrez calmul , repetand in minte diferite scenarii , experimentand diferite emotii , unele cunoscute , unele crezute uitate , altele noi .
 Ce facea acest baiat din mine ???
 Era prea greu sa fac fata dintr-o data acestui val de emotii , trebuia sa vanez , trebuia sa plec  , sa ma linistesc inainte de a ii face rau ... inainte de a face ceva pentru care aveam sa ma urasc toata eternitatea

Luna ....

     Lacrimi . Uitare . Tacere . Imi ridic pleoapele pentru a privi orizontul nedefinit al sufletului meu . Singura ma straduiesc sa ating cu varful degetelor razele mladioase si subtiri ale lunii. Sunt atat de aproape si totusi ... Atat de departe .
     Aluneca usor in aerul ingemanat de culori si miresme ,  prelingandu-se in unduirea lacrimilor ce tremurau pe obraz pana in adancul sufletului ...
   Singura ea e fericita si isi imprastie in nestire licaririle fierbinti peste lumea intreaga ...

Eu....

     Hoinaresc pustie in parcul gol si fara grai , lacrimile imi spala obraji inrositi de atata durere ce parca nu mai vrea sa plece , s-a instalat in sufletul meu definitiv . Am inceput sa ma satur de suferinta grea din sufletul meu ce de fiecare data se hraneste cu lacrimi sarate devenind si mai puternica , distrugandu-ma pe dinauntru , lasandu-mi sufletul ca o ruina a unei cetati dupa razboiul aprig a doua popoare .
    O masca a ceea ce o data am fost... Atat doar o bucata de plastic uitata intr-un colt pustiu de vreo printesa hotarata ca la balul de anul viitor sa fie costumata altfel , pentru a uimi pana si oglinda .
    O farama din trecut sau poate un puzzle invechit de vreme , nedescoperit in intregime nici chiar de cele mai mari genii ale lumii. O cifra ce poate o data descoperita rezolva ecuatia vieti ....
                                    Asta sunt ....Eu 

Lacrimi

       Lacrima uitari se prelinge usor in universul nedescoperit al sufletului meu ....
       Lacrima taceri imi dezleaga firele incurcate ale gandului....
       Lacrima asteptari imi improspateaza cu flori suave de trandafiri , cu o mireasma de paradis si ciripit de pasarele ...
                    Lacrimi...Uitare...Tacere...Asteptare ...
         Pentru ce atatea ganduri ? Pentru ce atata teama ?
        Toate numai pentru ca vedem lumea altfel , pentru ca vrem altceva , pentru ca vrem iubire sincera , fericire si viitor unic .
Si eu sunt tanara ...Si eu am lacrimi ...Si eu vreau sa mai uit cate ceva ...Si eu tac...Si eu astept ...Si eu ....Dar pana cand?

Doar o alta seara :(

E seara , in sufletul meu tasnesc fire tremuratoare de tristete.De jur imprejur licaritul umbrelor negre, jucause si neastamparate imi strecoara in suflet zimtii de gheata ai luceafarului de seara . Sfioase si rare , scanteiele lui indraznesc sa patrunda in camera amintirilor incuiata cu lacatul a mi de lacrimi .Sunt stropi fierbinti ce n-au mai avut loc in scorbura lor , macinata de atata tristete .Pare  iesit la iveala pentru a posomora toate figurile celor care nu au cunoscut durerea .

Dar nu , ele au avut grija sa planga numai sufletul meu , sa planga in tacerea de mormant a noptii numai pentru mine