Ganduri ...Durere...Lacrimi ...In ultimele zile asa se sfarsesc serile mele , cand luminile se sting , toata lumea doarme , cand se asterne linistea de mormant a noptii durerea din inima mea parca prinde viata , parca stie ca atunci ma poate dobora.
Imi strecoara in minte ganduri care dor , amintiri care imi sfasie sufletul in milioane de bucatele , pentru a-l reface mai apoi ca pe un puzzle gata pentru a fi sfarsiat inca o data si inca o data , fac pe viteaza si incerc sa le resping , sa le suprim , sa par dura ....Dar ca de fiecare data sfarsesc coplesita de ceea ce imi amintesc , de ceea ce gandesc , de ceea ce simt ...
In noaptea aceasta ceva e diferit , ceva completeaza perfect sirul de ganduri nocturne cu tendinte de autodistrugere , in noaptea aceasta am decis sa nu mai incerc sa lupt cu mine , am decis sa dau frau liber imaginatiei , amintirilor , gandurilor , si lacrimilor , gandindu-ma ca poate asa nu ma vor mai lovi atat de puternic , vor avea mila ....
Luminile s-au stins ....Linistea s-a asternut , momentul oportun in care incep sa aud cum incetul cu incetul sufletul meu se transforma intr-un camp de batalie in care amintirile si tristetea vor sa domine si se lupta cu gandurile si micuta particica care mai are inca putere de lupta dar e depasita numeric... Gandurile pun amprenta pe imaginatie si gata batalia a fost castigata ....Lacrimile incep sa curga siroaie pe obraz ... Incerc din rasputeri dar nu le pot oprii , nu mai am control ....Si doare ...Doare ca durerea a o mie de cutite infipte in corp ...Credeam ca .... M-am inselat !
