sâmbătă

Stand de vorba

-Ce zgomot face un suflet când se prăbușește ? 
 - Nu face... 
 -Și dacă nu face, cine vine să adune rămășițele ? 
 -Cine? Nimeni.Nici măcar persoana responsabilă. 
 -Dar un suflet prăbușit este foarte periculos, el face deliciul hoților de suflete... 
 -Hoților de suflete?  
 -Știu, creaturi hidoase cu dinții ascuțiți și gheare mari, ascunse în spatele măștilor... A măștilor blânde și suprapuse asemeni unei piese de teatru în care un actor poartă o sumedenie de măști în același act. 
 -I-ai dat sufletul ? 
 -Da, l-a cerut și nu m-am putut abține.Dar apoi a spus că nu este suficient de bun pentru el ... Și l-a zdrobit. 
 -Cum a putu face așa ceva? 
 -Încet, gest după gest, vorba după vorba, l-a mutilat până nu a mai rămas nimic din el.Și gol, s-a prăbușit, de fapt încă se prăbușește.Este un drum atât de lung. 
 -Nu înțeleg.Cum poate fi un drum atât de lung încât un suflet să nu își poată găsii alinarea? 
 -Ești mic... Vei înțelege cândva că iubirea te înaltă deasupra unei prăpăstii și apoi, apoi îți dă drumul, în drumul tău până jos te vei lovi de stânci , vei încerca cu toată puterea ta să te agăți de pereți dar nu te vei alege decât cu degete rupte și coate julite, vei încerca să te oprești, dacă ai destulă voința vei reuși să încetinești și atunci vei prinde speranța că mai apoi sufletul tău să prindă viteza cea mai mare în cădere, și când vei crede că ce a fost mai rău a trecut, când te vei obișnui cu senzația de derivă, atunci... Copile, atunci sufletul tău se va prăbuși, am greșit când ți-am spus că nu va face nici un sunet. Va fi cel mai zgomotos lucru pe care l-ai auzit, te va durea de îți va cutremură întreaga ființă, dar numai tu vei ști, pentru că numai tu vei fi auzit. Depinde de tine să îți aduni sufletul și să ai curajul să iubești din nou. 
  

luni

înger

-Bună ziua doamna,  dumneavoastră sunteți un înger?
-Poftim?
- Mama mi-a spus ca persoanele cu încheieturi insemnate sunt ingeri.
-Nu sunt un înger.
- Ba desigur ca sunteti.  Mama imi spunea ca numai îngeri își provoaca singuri rău , pentru că nu suportă viața pe pământ . Aceasta lume ii distruge , asa ca ei incearca sa se reintoarca acasa , in rai . Ei sunt mult prea sensibili la durerea ce se rasfrange pe acest pamant.
- Sa sti ca mama ta este o femeie foarte inteligenta.
-Multumesc , ea este tot un inger , dar ea s-a intors acasa deja .

sâmbătă

O fetita...

- Ai iubit-o?
- Da.
- Ati facut dragoste?
- Nu.
- Si atunci de ce stateai cu ea?
- Nu stiu daca vei intelege. O data am vazut cum
alunecau lacrimile pe obrazul ei, si atunci mi-am
dat seama ca n-am sa mai permit asta. Imi pasa
mereu daca a mancat, daca se simtea bine, daca
nu ii era frig. Nu am vrut niciodata sa o duc in pat,
vroiam doar sa o imbratisez cand ne uitam la un
film, sa ma trezesc cu sarutarile sale. Vroiam sa-i
fiu aproape. Imi placea sa vad cum manca o
ciocolata ca o copila si se stergea cu mana. Cand
toti o sunau si ea spunea "sunt afara cu iubitul
meu". Nu era ca toate celelalte. Ea nu ma iubea ca
celelalte. 

- Ea ma iubea cu sinceritate. 
- Si eu. 
- Ea era fetita mea.
- Apoi eu ... Ea ...
- Si de ce v-ati lasat?
- Fetita a crescut...
- Dar?
- Dar ea pentru mine va ramane mereu acea fetita
prostuta.

- Acum am pe altcineva ...
- Si cu noua iubita cum merge?
- Noua iubita? Nu reusesc sa iubesc pe alta daca nu
e EA" !!

Te caut

        
          Te caut printre stele , asteptand cu ochii plini de lacrimi pana in zori , imi este atat de dor de tine!
           Dar asta nu pare sa iti pese prea tare , te ascunzi de privirile mele , uneori simt mirosul tau prin camera goala si intorc capul plina de speranta... Oricum tu nu esti acolo ... Nu ai mai fost de ceva vreme si nici nu vei venii , ma urasti , sau ai un fetis ... Iti place sa ma vezi suferind , plangand si urland la cer sa mi te aduca inapoi , sa mi te materializeze in orice forma ... Dar nu ... Stelele nu ma asculta lucesc inerte la durerea mea cat e noaptea de lunga ...
       

miercuri

O stare ....

             Ganduri ...Durere...Lacrimi ...In ultimele zile asa se sfarsesc serile mele , cand luminile se sting , toata lumea doarme , cand se asterne linistea de mormant a noptii durerea din inima mea parca prinde viata , parca stie ca atunci ma poate dobora.
             Imi strecoara in minte ganduri care dor , amintiri care imi sfasie sufletul in milioane de bucatele , pentru a-l reface mai apoi ca pe un puzzle gata pentru a fi sfarsiat inca o data si inca o data , fac pe viteaza si incerc sa le resping , sa le suprim , sa par dura ....Dar  ca de fiecare data sfarsesc coplesita de ceea ce imi amintesc , de ceea ce gandesc , de ceea ce simt ...
           In noaptea aceasta ceva e diferit , ceva completeaza perfect sirul de ganduri nocturne cu tendinte de autodistrugere , in noaptea aceasta am decis sa nu mai incerc sa lupt cu mine , am decis sa dau frau liber imaginatiei , amintirilor , gandurilor , si lacrimilor , gandindu-ma ca poate asa nu ma vor mai lovi atat de puternic , vor avea mila ....
          Luminile s-au stins ....Linistea s-a asternut , momentul oportun in care incep sa aud cum incetul cu incetul sufletul meu se transforma intr-un camp de batalie in care amintirile si tristetea vor sa domine si se lupta cu gandurile si micuta particica care mai are inca putere de lupta dar e depasita numeric... Gandurile pun amprenta pe imaginatie si gata batalia a fost castigata ....Lacrimile incep sa curga siroaie pe obraz ... Incerc din rasputeri dar nu le pot oprii , nu mai am control ....Si doare ...Doare ca durerea a o mie de cutite infipte in corp ...Credeam ca .... M-am inselat !