E seara , in sufletul meu tasnesc fire tremuratoare de tristete.De jur imprejur licaritul umbrelor negre, jucause si neastamparate imi strecoara in suflet zimtii de gheata ai luceafarului de seara . Sfioase si rare , scanteiele lui indraznesc sa patrunda in camera amintirilor incuiata cu lacatul a mi de lacrimi .Sunt stropi fierbinti ce n-au mai avut loc in scorbura lor , macinata de atata tristete .Pare iesit la iveala pentru a posomora toate figurile celor care nu au cunoscut durerea .Dar nu , ele au avut grija sa planga numai sufletul meu , sa planga in tacerea de mormant a noptii numai pentru mine
Trista postare, dar imi plac genul asta, toti trecem prin astfel de stari.
RăspundețiȘtergere