Lacrimi . Uitare . Tacere . Imi ridic pleoapele pentru a privi orizontul nedefinit al sufletului meu . Singura ma straduiesc sa ating cu varful degetelor razele mladioase si subtiri ale lunii. Sunt atat de aproape si totusi ... Atat de departe .
Aluneca usor in aerul ingemanat de culori si miresme , prelingandu-se in unduirea lacrimilor ce tremurau pe obraz pana in adancul sufletului ...
Singura ea e fericita si isi imprastie in nestire licaririle fierbinti peste lumea intreaga ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu