Totul a inceput intr-o zi ploioasa de Septembrie , cand credea ca a pierdut tot si ca nu mai avea pentru ce traii... Mergand pe strada admirand viata scurta dar pretioasa a stropilor de ploaie ... Dorindu-si si mai mult sa moara ... Aducandu-si aminte de de durerea provocata de plecarea lui , durerea a o mie de cutite ce ii strapungeau inima . De durere ea se prabusi in genunchi plangand de dor ... Plangand regretele , plangand amintirile ce o urmareau precum o umbra de care nu avea parca sa mai scape...Intalni un tanar ... pierdut si el parca ... in aceasi lume devastata de iubire .Tacuti ... cu ochii inlacrimati se priveau deja de un timp....De parca s-ar intelege atat de bine ca nu ar avea nevoie de cuvinte pentru a exprima ce simt ....
dragutz ....:(:X
RăspundețiȘtergereVezi tu....cu totii am iubit si am suferit.Unii mai putin,altii mai mult.Eu personal nu m-as gandi niciodata la moarte...sunt prea tanara si pana la urma pentru ce sa mor?pentru ca odata am iubit? neah...nu e plauzibil.Viata merge inainte si toti au iubirea pusa bine in raft.Nu uita :ferice de cel ce plange !
RăspundețiȘtergere