Visez cu ochii deschisi atintiti undeva in viitor , spre un loc necunoscut , spre un soare stralucitor , spre o lume imaginara.
Aceste vise imi aduna in fata ochilor inpaienzeniti de lacrimi , chipul lui pentru ca apoi sa mi-l rapeasca pierzandu-l undeva departe , departe in undele rotitoare ale amintirilor.
Il caut mereu , dar intotdeauna mi-e imposibil sa il gasesc.Se ascunde dupa un copac batran , se ascunde de lumea inundata de frumusete , de privirile mele indrasnete si copilaresti.De ce se pierde in aceste lucruri fara de seaman ale tineretii , zburand in nestire pe potirul de aur al fiecarei flori .Se destrama usor dar il regasesc lovindu-se de fiecare petala de vant, leganandu-se la fiecare strapungere a razelor de soare tomnatic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu